miercuri, 22 noiembrie 2017

Melkior Holo Nails - Hologramist

Ziua buna, fete frumoase! Am revenit dupa cateva zile de pauza, in mod ciudat cu un alt articol despre oja! Am o scuza pentru acest lucru, entuziasmul lansarii unei noi game Melkior. Azi la ora 10,  scot pe piata noile lor oje holografice, iar eu vreau sa va arat una dintre ele si sa va povestesc un pic ce impresie mi-a facut. Nu de alta, dar sigur va tenteaza si pe voi! 

In primul rand va marturisesc ca iubirea mea pentru oje holografice nu va muri vreodata, chiar daca nu mai detin o colectie impresionanta. Mi se pare ca sunt speciale si "head turning", probabil datorita faptului ca mereu descopar o noua dimensiune a ojei in functie de lumina in care o privesc.

Dragutele Melkior vin in sticlute de 15 ml, cu capacul cauciucat (ceea ce zau ca ajuta cand esti neindemanatic ca mine si tinzi sa scapi aplicatorul pe jos) si pensula clasica, un pic mai lata pentru o acoperire rapida si optima a unghiei.


 

Se aplica uniform de la primul strat, chestie care imi place pentru ca uneori ojele de tipul asta au tendinta sa faca niste linii inestetice la primul strat. Din al doilea strat este deja perfect opaca. Din pacate oricat am incercat sa surprind nuanta exacta a lui Hologramist, sticluta detinuta de mine, nu am reusit. O sa vedeti aici poze in toate luminile si pozitiile, cu blit si fara, in lumina naturala si artificiala si sper sa va puteti face o idee. Va pot spune sincer ca e superba. E un gri antracit, argintiu, movuliu, parca si un pic verde. E cameleonica si perfecta pentru toamna din punctul meu de vedere.




 Stiu ce va intrebati. Cum sta cu rezistenta? Avand in vedere ca eu sunt persoana careia ii sare lacul de unghii si daca se uita mai urat spre el, cred ca sunt in masura sa va spun ca ojele astea holografice par sa fie super calitative si rezistente. Mai exact, vineri dupa amiaza mi-am pictat unghiile imediat ce a plecat curierul. Am spalat vase si gatit mese, am frecat cada (fara manusi pentru ca am probleme la mansarda), m-am spalat chiar si pe cap. Dupa toate aceste traume, la trei zile dupa aplicare oja era inca intacta. In a patra zi am avut inteligenta sa trag in mod violent de inelul unei conserve de porumb si mi-a sarit o bucata mare de pe degetul aratator. Drept pentru care am sters manichiura. Ceva imi spune insa ca probabil ar mai fi rezistant cu brio inca o zi. Ceea ce pentru mine e vis!


 
In concluzie eu spun un mare DA noii game holografice de oje Melkior si astept cu interes sa vad si celelalte nuante prin online.


Voua va fac cu ochiul ojele astea noi? In caz ca decideti sa cumparati una, doua, trei, astept feedback. Sunt chiar curioasa daca si voua o sa vi se para la fel de faine!

miercuri, 15 noiembrie 2017

Lacuri de unghii S-he - review


A fost o vreme cand detineam undeva la 100 plus oje. De cate ori vedeam o culoare fistichie, un sclipici nebun, un duochrome sau un holo care mi se parea mie altfel decat ce aveam deja in vasta-mi cutie, sticluta cu pricina trebuia sa fie a mea. Fast forward cativa ani pana in zilele noastre. Am dat sau aruncat 90% din colectia mea pentru ca am devenit un om realist. Daca reusesc sa imi fac unghiile o data pe saptamana zic Doamne ajuta! Nu ma pricep sa fac modele si nici nu gasesc activitatea foarte relaxanta. Am concluzionat ca as putea trai linistita cu maxim 6 oje. In momentul de fata am undeva in jur de 15, deci sunt pe drumul cel bun.

Cel mai des port nuante neutre, rosu, iar in sezonul rece mai scap la cate o oja mai vampy. Problema mea principala, de cand ma stiu e ca nici o oja nu rezista. Am avut si oje mult laudate, iar la mine sareau dupa nici doua zile. Indiferent ce baza folosesc, indiferent ce top coat, rezultatul e acelasi. Adevarat ca nu folosesc manusi la spalat de vase (nu le suport), adevarat ca nu imi menajez in mod deosebit unghiile, dar serios daca am timp sa imi refac manichiura tot la doua zile!

Si iata ca am dat de niste lacuri de unghii care m-au lasat uluita! Produsele S-he sunt marca proprie Dm,au un pret modic si o gama larga. Aceste trei lacuri de unghii le-am primit de la cineva,dar am studiat un pic problema si va pot spune ca pretul lor e in jur de 13 lei si ca vin intr-o varietate enorma de nuante. Am mai avut acum cativa ani un lac de unghii S-he, dar era in alt tip de sticla si nu performa nici pe departe la fel de bine ca astea, desi nuanta era superba.



Toate ojele au aceeasi pensula, care mie personal imi place foarte tare. Lata, rotunjita un pic la capat, facilitand munca unei neindemanatice de prima clasa cum sunt eu.


Dupa aplicarea celor doua straturi pe care eu le folosesc la orice lac de unghii, timpul de uscare e foarte scurt. Mi s-a intamplat sa le aplic si dupa 5 minute sa trebaluiesc cu spor fara sa intampin vreun fel de accidente.

Iar partea cea mai buna din toata povestea aceasta este ca rezista de nu pot sa cred. Nuantele de nude le-am tinut si 5 zile pe unghii. Da, se tocisera la varfuri un pic de tot, dar fiind atat de discrete culorile, chiar nu se observa decat daca le cercetai de aproape. 5 zile! In conditiile in care la mine nici OPI nu tinea mai mult de doua zile.


Dupa cum vedeti, eu am doua nuante din gama Perfect nudes si una din gama Perfect mettalics. Recunosc ca le favorizez pe cele nude pentru ca sunt mai "no fuss" si mai usor de purtat.


Nuanta metalica nu as putea sa o definesc exact. Eu zic ca e doar sidefata, tenta de metalica mi se pare destul de mica, but hey, astea sunt detalii deja. Nu e nici maro, nici mov, nici gri inchis. E toate la un loc si ceva in plus si arata super interesant pe unghii. Se aplica uniform si opac. In doua straturi arata absolut perfect si in sezonul rece mi se pare ca e fix ce trebuie!


Nuanta de taupe/grej deschis e foarte interesanta. In sticla se vede clar ca are niste irizatii de roz/mov. Pe unghii nu se observa decat in cazul in care pe unghii cade lumina foarte puternica. Altfel unghia pare sa aiba o nuanta uniforma, cu finish de tip cream.



Nuanta cea mai deschisa e un nude-rose pe care eu l-as vedea perfect pentru o mireasa. Nu ma intrebati de ce, asta imi inspira. E foarte dulce si discreta nuanta asta, very ladylike si e genul ala de oja pe care o aplici in doi timpi si trei miscari reusind sa arati mult mai "dichisita" decat ai fi cu un lac transparent. Oja asta contine niste sclipicel fin de tot, care arata frumos in lumina.



Va las si o poza cu cele trei nuante aplicate pe unghii, scuzandu-ma in avans pentru starea cuticulelor mele. Nu e cea mai buna epoca a lor, dar asta este. Sper sa va puteti face o idee in legatura cu felul in care se prezinta ojele astea. Cert este ca eu chiar vi le recomand! Aveti de unde alege o nuanta pe placul vostru, de la cele mai cuminti la cele mai turbate. Si nu dati nici gaura in buget!


Voi ati incercat lacurile de unghii S-he?

luni, 13 noiembrie 2017

Catrice HD Liquid Coverage - review

Fondul asta de ten ma atragea de ceva vreme, dar am tot amanat achizitia lui. In Sibiu nu aveam de unde sa il iau, asa ca iesea din carti testatul de nuanta. Online l-am gasit la un pret foarte ok (chiar mai mic decat cel din magazinele fizice) aici, unde sunt multe alte produse Catrice. Se gaseste si prin alte parti, dar mai avantajos de atat nu. Am ales sa apelez insa la mama, care are o nuanta a tenului foarte apropiata de a mea. M-am lasat pe mana ei, ea s-a dus si mi l-a luat dintr-un magazin fizic si mi l-a adus. De doua saptamani numai fondul asta de ten a fost folosit, asa ca vin sa va spun si voua impresiile mele.  


In primul rand ambalajul mi se pare ca arata super misto, ca al unui produs mult mai scump. Recipientul e din sticla grea, solida. Nu l-am scapat inca pentru a putea sa va spun daca e si rezistenta, dar sincera sa fiu sper nici sa nu fie cazul. Sistemul de dozare e unul tare interesant, cu pipeta. Am mai vazut treaba asta la branduri high end, dar nu stiu daca la produse drugstore am mai intalnit pipeta. Cauciucul din care e confectionat capatul pipetei e unul maleabil dar rezistent, nu mi-e teama ca o sa se gaureaasca inainte de a reusi sa consum tot produsul. Pentru ca fondul de ten e foarte lichid, mi se pare ca dozarea se face perfect prin sistemul ales. Nimic de reprosat, chiar ma mir ca e atat de usor de manevrat si nu sufar dupa pompita cea clasica. 
 

Acum sa povestim un pic mai mult despre detaliile tehnice. Selectia de nuante e cam nasoala sincera sa fiu. Doar 4 nuante din care e cam greu sa nimeresti una fix la fix. Pentru mine 010 ar fi fost cam fantomatica, dar 020 e puuutintel inchisa. Putin de tot, nimic grav. Din pozele studiate de mine bag seama ca toate cele patru nuante au subton cam galbui, asa ca daca aveti subton roz pronuntat, I am sorry. 

Consistenta lichida recomanda produsul ca fiind unul cu acoperire mica spre medie. Ei il lauda ca ar avea putere mare de acoperire fara efect de masca. Eu zic ca mediu acopera, dar nu poate fi folosit ca fond de ten heavy duty si cu siguranta cu acopera imperfectiuni pronuntate. Adevarat ca eu il folosesc intr-un singur strat si cred ca ar merge revenit si cu un al doilea.

Senzatia pe ten e intr-adevar una super lejera, nu imi simt deloc pielea incarcata si pot sa uit linistita ca port ceva. Finishul e unul aproape complet mat, dar fara a parea prafos cum se intampla in cazul altor fonduri de ten. Chiar arata ca "second skin" cum spun ei. Se simte ca nu are uleiuri in compozitie si banuiesc ca asta il face perfect si pentru fetele cu ten gras. Al meu e mixt dar in sezonul rece are tendinte de uscare.


Produsul se aseaza foarte frumos, nu se aduna prin ridurile fine, nu il vad sa accentueze porii din zonele mai problematice. Ii dau un mare plus pentru ca nu oxideaza nici un pic pe parcursul zilei. Ar fi fost nasol avand in vedere ca nuanta deja imi e un piculet inchisa. Am descoperit ca se aplica cel mai bine cu un buretel tip beauty blender. Daca il aplic cu degetele mi se pare ca nu se uniformizeaza la fel de frumos, iar cu o pensula am impresia ca se pierde foarte mult produs avand in vedere textura lichida. Rezista excelent, eu il port minim 10-12 ore in fiecare zi si seara cand ma demachiez am ce sa iau pe dischetele de bumbac. Sunt zile in care stiu ca am multa alergatura si il fixez cu pudra, dar chiar si in zilele "nepudrate" arat tot ok pana seara si nu ma trezesc lucind like a  discoball.  

Nu are nici un fel de miros, sau eu cel putin nu am remarcat sa aiba. Probleme nu mi-a creat deloc, nu m-am trezist cu puncte, negre, cosuri sau iritatii. 

Mai jos aveti o mostra de colaj scary. In pozele din partea stanga sunt bare faced, in dreapta port un strat subtire de Catrice HD. Nu am pus nici un filtru pe poze, am umblat doar un pic la contrast. Si mi-a tremurat mana cand m-am chinuit sa fac selfiuri la care nu ma prea pricep. Nu stiu cat de evidente sunt diferentele pentru ca tenul meu e momentan intr-o etapa buna a existentei sale si nu am mare lucru de acoperit. Cu toate astea in realitate, diferenta e mult mai sesizabila. (De cand am revenit la roscat arat ca un ou fiert nemachiata, asa ca sper sa ma scuzati ca va stric dimineata de luni).


Ca sa concluzionez, eu vi-l recomand cu mare caldura. La circa 35 de lei pentru 30 ml, este un fond de ten mai mult decat decent. Am incercat mai scumpe si mai proaste, asa ca nu cred ca aveti cum sa dati gres cu el. Singura probleme ar fi cea cu nuantele, dar in cazul in care descoperiti ca toate celelalte aspecte sunt pe placul vostru, puteti apela la niste picaturi din acelea de mixare a nuantei. 

Voi ati incercat produsul asta? Va tenteaza?

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Top 10 carti citite in 2017

Daca sunteti in zona de suficient timp, stiti deja ca inaintea cosmeticalelor, marea mea dragoste au fost (si raman) cartile. Nu ma consider rationala cand vine vorba de cumparat carti, nici nu incerc sa fiu. Bibliotecarele de la judeteana imi spun pe numele mic si schimbam intre noi recomandari, dar tot cumpar carti cel putin de doua ori pe luna (mai ales online pentru ca sunt promotii bune), tot bat librariile cand am timp de pierdut. Teancul meu "de citit" e cat Muntele Everest si tot nu ma pot abtine. Multa lume se mira cum am vreme sa citesc atat de mult! Mie mi se pare sincer ca citesc prea putin! Ca sa raspund insa la dilema, nu am timp, dar imi fac. Pentru mine e o prioritate. O zi in care nu am reusit sa devorez macar doua-trei capitole e o zi degeaba. Somnul e pentru oamenii slabi! Citesc in autobuz, citesc pe hol cand astept sa iasa copilul de la cursul de sah, citesc in fata portii pana iese de la scoala, la cozile birocratiei romanesti...ati prins ideea! Si am reusit sa ii transmit boala asta frumoasa si fetitei mele. Citim si separat si impreuna si sper sa ramana si ea la fel de avida de lecturi pentru tot restul vietii.  Nici nu vreau sa va spun cat ar valora in total wishlistul bookaholic pe site-urile de profil! Sa zicem ca un salariu mediu pe economie nu ne-ar ajunge sa satisfacem toate poftele de lectura care ne apuca!

Pana acum in 2017 am apucat sa citesc 45 de carti (tare putin). Noroc cu Goodreads care mi-e ajutor de nadejde in tinut evidenta. Pentru ca am lipsit multe luni de aici m-am gandit sa va fac un top 10 al cartilor citite de mine anul asta, cu mentiunea ca daca descopar ceva epocal pana la sfarsit de an, o sa vedeti recenzie detaliata. Mi-ar parea rau sa nu mentionez deloc comorile astea, doar pentru ca am lipsit din zona.


Jertfa iubirii, scrisa de Jojo Moyes (redenumita "Fata pe care ai lasat-o in urma" este, din punctul meu de vedere, cea mai buna carte a acestei autoare. Mi-a placut si Scrisoare de dragoste, dar nu la fel de mult parca. Romanul spune povestile de viata a doua femei, despartite de mai bine de un secol in timp. Sophie Lefevre, este sotia unuia din pictorii promitatori ai Frantei. Mobilizarea sa pe front in timpul Primului Razboi Mondial o lasa pe sotia sa vulnerabila in fata inamicilor, luptand sa supravietuiasca, ramanand in tot acest timp fidela idealurilor sale. Liv Halston a primit portretul lui Sophie in dar de la sotul sau, dar nu stie nimic despre originea picturii si istoria sa zbuciumata. Moartea timpurie a sotului o lasa fara o directie clara in viata, iar necazurile cu care se confrunta o vor pune pe urmele protagonistei tabloului. Cartea asta e minunata, mai ales daca iubiti romanele istorice, asa ca mine. Pretul de la momentul actual e sincer unul imbatabil, asa ca va recomand sa o cumparati.


Sfarsitul noptii , a Petronelei Rotar e genul de carte pe care o citesti pe nerasuflate si apoi regreti ca s-a terminat. Mai vrei! 19 proze scurte nu par sa fie suficiente. Stilul inconfundabil al Petronelei l-am regasit si aici, dar parca e cumva schimbat. Parca tragediile si durerile sunt mai reale ca oricand, parca le traiesti tu. Stilul e unul curat, fara artificii inutile, dar fiecare povestire reuseste sa te puna pe ganduri. Eu una de abia astept sa cumpar romanul ei nou aparut, "Orbi", pentru ca de cand am descoperit-o am nevoie de doze tot mai mari.

 
Casa de langa lac de Kate Morton, a fost cartea pe care am asteptat-o si anticipat-o mai mult ca pe oricare alta in ultimii ani. Ador stilul lui Morton, i-am citit toate romanele si eram sigura ca nu ma va dezamagi nici acum. Atat de sigura incat nu am rezistat pana cand a aparut traducerea si am cumparat cartea in engleza. Mi-a placut atat de mult incat nu imi vine sa va spun nimic despre ea, doar sa va indemn sa o cumparati. Dar nu cred ca v-as convinge. Asa ca va spun ca Morton da inca o lovitura de geniu cu aceasta combinatie de roman detectiv, istoric, dragoste si tot ce vreti voi. Cartea asta e completa din punctul meu de vedere. Firul actiunii e alert si suficient de incurcat incat sa te tina in starea aia de "nu ma pot opri din citit acum, trebuie sa vad ce se intampla de fapt". Chiar daca la un moment dat am avut unele banuieli legate de deznodamant, tot nu am reusit sa imi dau seama de fiecare aspect al realitatii cazului creat de Kate Morton. Tanara Alice Edevane traieste pe proprietatea minunata a familiei sale, in Cornwall. Disparitia fratelui sau Theo in timpul unei mari petreceri date de familie va schimba cursul existentei tuturor celor implicati in aceasta drama. Zeci de ani mai tarziu, cand Sadie Sparrow, o tanara detectiva care se lupta cu proprii sai demoni descopera detaliile tragediei din trecut, povestea va iesi la lumina. Alice, devenita autoare celebra de romane politiste si ajunsa la varsta senectutii nu doreste sa deschida usa bine ferecata a trecutului ei, dar se pare ca nu va avea de ales.

Colectionara de parfumuri interzise a lui Kathleen Tessaro a fost o lectura absolut fascinanta. Parfumeria este un domeniu care m-a pasionat dintotdeauna si de cand ma stiu am acumulat cu sete informatii despre istoria parfumeriei. In momentul de fata citesc o carte minunata, Parfumuri de legenda, despre care planuiesc sa va povestesc. De cate ori gaseam in romane o referinta legata de parfumerie, ma informam despre subiect. Ei bine, Colectionara de parfumuri interzise e apogeul unei carti pentru indragostitii de parfumuri si istorie. Grace Monroe pare sa aiba o viata fericita, aproape perfecta in randul aristocratiei londoneze a anilor '50. Adevarul despre viata si personalitatea sa este bine ascuns, dar istoria ei personala se schimba cand primeste o mostenire neasteptata de la o misterioasa femeie, numita Eva d'Orsay. Grace decide sa descopere cine a fost aceasta femeie, iar ce va afla o va reconstrui complet. O calatorie fascinanta prin lumea plina de intrigi si pasiune a parfumierilor francezi care au creat arome ce au facut istorie, povesti de iubire interzise, forta interioara a unei femei remarcabile, toate acestea sunt construite cu atat de multa minutiozitate incat e usor sa uiti ca ceea ce citesti e in mare parte fictiune.


Bucuria de a nu fi perfecta, cartea scrisa de Riri Sylvia Manor este autobiografia unei femei extraordinare. Fiecare pagina citita a fost pentru mine o lectie de viata, un exemplu despre cum fiinta umana e facuta sa lupte si sa o ia de la capat, despre cum taria de caracter a unui om ii poate modela intreaga existenta. Nu vreau sa va dezvalui nimic, vreau doar sa citit cartea asta daca vreti sa aflati despre aspecte ale istoriei Romaniei pe care preferam sa le uitam, sa le ascundem sub pres sau sa le minimizam. Pesimista din mine imi spune ca lectia istoriei nu am invatat-o, ca ea se va repeta si ca poate va fi chiar mai rau de atat. Imi pare rau sa fiu depresiva, dar luciditatea acestei biografii document ne-ar prinde bine tuturor. De asemenea, va rog in caz ca aveti recomandari de biografii la fel de pline de forta, le astept cu drag.


Violonista, de Jessica Duchen este un roman ca o melodie la vioara. Dulce pe alocuri, zbuciumata uneori. Un roman plin de descoperiri surprinzatoare. Protagonista romanului, Karina, se afla intr-o perioada a vietii in care decide ca a venit in sfarsit momentul sa afle mai multe despre istoria familiei ei. Fiica a doi parinti unguri, dar nascuta si crescuta in Marea Britanie, tanara nu are prea multe informatii despre trecutul nomad al familiei sale. Nu simte ca apartine nici acelei lumi, nici celei caldute si sigure in care se afla in acel moment. Bunica sa, faimoasa violonista Mimi Racz pare sa nu o mai poata ajuta sa lege firele trecutului, caci e senila deja. Sau cel putin asa par sa creada toti apropiatii. Asa ca va fi treaba Karinei sa descopere de unde vine si ce poate deveni. O minunata poveste dublata de o iubire tumultoasa, un roman care te tine cu adevarat cu sufletul la gura, penduland intre rezent si trecut.

In spatele blocului , cartea Marei Wagner m-a facut sa realizez ca desi nu am trait comunismul pe propria piele (aveam 2 ani in '89), am trait o parte din ecourile sale. Chiar si generatia crescuta in '90 a experimentat mare parte din jocurile si sentimentele "din spatele blocului". Desigur, disparusera cozile interminabile, aveam lumina si caldura. Cumva insa ceea ce am citit imi era familiar si apropiat. Poate din povestile parintilor si marturiile citite de-a lungul anilor. Nu stiu sa va spun decat atat: cartea Marei nu te face sa simti neaparat apasarea unei perioade istorice destul de sumbre. Mara ne arata cum era adolescenta in perioada comunista. La fel ca adolescenta din orice timp si loc, as spune eu. Cu indragostiri si dez-indragostiri, cu certurile inevitabile cu parintii, cu cautarile de sine si de altii, cu prietenii si tradari. O carte scrisa curat si clar, pe care o citesti repede, ca si cand ai citi despre propria poveste din alte timpuri. O recomand cu caldura, iar pe Mara o gasiti pe blogul personal, Me and my monkeys, unde am descoperit-o de altfel inainte de a-i cumpara cartea.

Minunea, de R.J.Palladio e o carte pe care eu as propune-o ca lectura obligatorie in gimnaziu. O carte aparent usurica, nu neaparat pentru varsta mea. Cu toate astea e o carte care m-a miscat. Cum este viata unui baiat nascut cu malformatii vizibile ale fetei? Va imaginati ca nu prea usoara! Despre nevoia sa de a se simti integrat intr-o comunitate, de a avea prieteni, de a fi iubit si inteles, toate aceste lucruri ar trebui sa le stie orice copil, orice om. Sa pricepem o data ca ce e diferit nu ar trebui sa ne sperie. Ca fiecare din noi are ceva deformat, chiar daca acel ceva e uneori doar pe interior si nu se vede. As vrea sa traiesc intr-o zi intr-o lume care inceteaza sa ridiculizeze defectele fizice si cred ca Palladio asta a vrut sa transmita prin aceasta minunata carte. In doi, trei ani, Katia o va citi cu siguranta, desi ei i-am predat deja lectia tolerantei si a prieteniei, spre deosebire de parintii altor copii.



Ce a lasat in urma ei, scrisa de Ellen Marie Watson a fost cartea pe care am citit-o vara asta pe plaja. Nu e deloc o carte "de vacanta", dar pe mine nu ma impiedica astfel de amanunte. Izzy Stone este terifiata ca problemele psihice ar putea fi transmise genetic. Mama sa i-a impuscat tatal in urma cu mai bine de 10 ani, iar de atunci spectrul nebuniei o ingrozeste. Nu si-a vizitat niciodata mama in inchisoare, nu i-a deschis nici una din scrisorile trimise catre ea si in general incearca sa nu se gandeasca deloc la aceste lucruri. Cand noua familie o roaga sa ii ajute la inventarierea lucrurilor dintr-un azil de stat inchis cu multi ani in urma, Izzy va descoperi niste scrisori nedeschise si un jurnal vechi de aproape o suta de ani. Acesta apartine Clarei Cartwright si povestea ei, asa cum va fi relevata pe parcursul cartii reuseste sa infioare pe oricine. Clara provine dintr-o familie instarita si cu principii extrem de stricte. In clipa cand Clara refuza o casatorie aranjata de familia sa, tatal sau ordona internarea ei intr-un azil de stat. Sintagma frumoasa pentru spital de nebuni. Detaliile tratamentelor aplicate in acest fel de institutii au fost preluate din documente istorice si sunt ingrozitoare. E greu de crezut cate drame se puteau ascunde intre peretii unei astfel de institutii, dar o data cu aceasta carte incepi sa iti imaginezi o mica parte din ele. Cu fiecare pas facut in a descoperi soarta Clarei, Izzy e mai aproape de a-si descoperi propria poveste si de a face pace cu trecutul ei. Pendularea intre trecut si prezent, felul in care detaliile se intrepatrund, au tesut o poveste care pe mine personal m-a captivat in ciuda atmosferei sumbre reconstituite in carte.


Toata lumina pe care nu o putem vedea, de Anthony Doerr e una dintre cele mai bune romane cu actiune plasata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Si am citit cateva! Cele doua povesti principale, cea a lui Marie-Laure o tanara frantuzoaica oarba si cea a lui Werner, un orfan de origine germana, par sa nu aiba nimic in comun. Pana la un punct cele doua fire narative se desfasoara in paralel si te intrebi care e de fapt treaba cu cei doi. Si apoi incet, ca intr-un puzzle suprarealist, piesele incep sa se aseze si sa intelegi. Marie-Laure locuieste acum in Saint-Malo cu unchiul sau excentric, dupa ce a fugit impreuna cu tatal sau dintr-un Paris pe care nimeni nu il mai recunoaste. Fortele armate geremane pun treptat stapanire pe intregul teritoriu francez, ajungand in cele din urma si la Saint-Malo. Intalnirea dintre Marie-Laure si Werner va fi extrem de scurta, dar foarte semnificativa pentru ceea ce ei vor deveni in viitor. Un moment trecator care iti poate schimba destinul. Pe fondul luptelor si al incercarilor de supravietuire e conturata si povestea misterioasa a unui diamant legendar care se spune ca poarta asupra sa un blestem ciudat. Care este legatura cu protagonistii romanului, veti afla numai citind aceasta minunata carte, pe care v-o recomand din suflet.

Phewww...Si gata! Daca ati citit tot va multumesc si sper ca nu v-am plictisit. Sper ca v-am inspirat un pic si poate va faceti timp sa imi spuneti in comentarii care dintre cele 10 carti prezentate v-au atras atentia. In caz ca le-ati citit deja pe toate sau macar unele dintre ele, astept cu drag feedback. Si neaparat recomandari de la voi, pentru ca lista mea cu lecturi nici nu are 15 km cand o desfasor!


miercuri, 8 noiembrie 2017

Iluminatoare - iubiri prezente si dorinte

In topul produselor de makeup care exercita o fascinatie bolnavicioasa asupra mea, iluminatoarele ocupa cu siguranta un loc important. Trendul pometilor super luminosi e pe placul meu, iar in sezonul rece tind sa abuzez mai mult ca de obicei de pudre care ma fac sa par presarata cu praf dee zane. Vara e mai dificil pentru ca lucesc in mod natural suficient de tare. M-am gandit sa va arat azi 5 preferate din colectia mea si sa va dezvalui la final si care sunt cele 5 iluminatoare pe care le vreau vreau vreau dar de la care ma abtin abtin abtin (momentan). Luati in considerare faptul ca cele 5 despre care vorbesc azi, nu sunt toate iluminatoarele mele, da? 


Voi incepe cu doua iluminatoare de la Horst Kirchberger, un brand din Germania pe care din pacate momentan nu il putem achizitiona in Romania. Eu am norocul sa fi pus gheara pe foarte multe produse din portofoliul lor si ma joc de ceva vreme cu ele. Produsele sunt destinate in principiu makeupului profesional realizat in saloane, contin substante benefice pielii si nu au in compozitie parabeni, iritanti sau alte minuni de genul. 



Luminizing Powder este un produs permanent, are 5.5 g si costa in jur de 25 de euro daca nu ma inseala memoria. Eu sunt lesinata dupa modelul dantelat imprimat la suprafata pudrei si sufar ca la mine se mai vede doar mica parte din aceasta "opera de arta" . Textura este foarte fina, iar ca finish e cel mai discret iluminator pe care il detin. Nuanta peach il face ideal pentru orice anotimp, se contopeste cu pielea si o face sa arate sanatoasa, radianta, fara a atrage atentia la modul "port iluminator". Are si ceva particule de sclipici, dar sunt atat de fine incat abia in lumina foarte puternice pot fi detectate. Acesta e bun de purtat si in anotimpul cald avand in vedere ca nu da efectul ala de disco-ball. Like it a lot si daca sunteti adeptele unui machiaj discret si puteti pune mana pe el, do so!


Cherry Blossom Powder a facut parte dintr-o editie limitata, pare-mi-se de acum un an. Sau or fi doi? Ma lasa mintea mea batrana. Colectia era dedicata in principal mireselor, dar cine a inventat si regulile astea pana la urma? Avem 12 g de produs (pe care eu o sa le termin cel mai probabil la pensie) si minunatia din cutie arata cam asa. 


Gata, ati reinceput sa respirati? Eu raman fara cuvinte de cate ori deschid cutia, mi se pare absolut adorabila floricica aia cu petale in nuante diferite de roz. Din punctul meu de vedere, daca insisti pe partea cu roz mai intens poti folosi produsul asta si ca blush. Singura obiectie ar fi ca o sa ai un blush super sidefat, iar eu tind sa le prefer pe cel mate sau doar discret sidefate. Ca iluminator insa..OH, DOAMNE! Pudra e si de data aceasta super fina, se aseaza frumos pe ten, iar nuanta pe care o obtii va fi mereu un pic diferita in functie de cum decizi sa dozezi nuantele. Ce va pot spune este ca efectul e intens de fiecare data! O sa ai pometi cu aspect metalic, umed, divin din punctul meu de vedere! Nuanta e una destul de rece din punctul meu de vedere, nu cred ca ar arata bine pe un ten maslinisu de exemplu. Pentru mine care sunt Alba ca Zapada si cei sapte pitici, e perfecta! Mai ales iarna, Craiasa Zapezii makes a comeback! Imi pare rau ca nu mai aveti de unde sa faceti rost de ea, dar trebuia sa o mentionez. (Probabil s-o gasi pe ebay pe undeva dar sigur are niste preturi exagerate.)



Benefit Watt's Up e o adevarata revelatie pentru mine. In general am cam fugit de produsele cremoase pentru obraji pentru ca mereu am avut impresia ca sunt messy. Wrong wrong and wrong! Dupa ce am folosit si High Beam (si acela e senzational de misto), am trecut la miniatura de Watt's Up. I'm in love! Mai am cam jumatate din el si l-am folosit aproape zilnic in ultimele 3-4 luni. Asa ca e spornic de nu se poate, banuiesc ca un full size tine lejer mai mult de un an. Nuanta asta de auriu merge tot timpul anului, nu doar vara pe o piele super sarutata de soare. Mi se pare ca arata bine cu orice blush, cu orice machiaj al ochilor si e un pas atat de rapid incat am devenit dependenta de el. 

Eu il aplic direct din tub pe pometi, peste fondul de ten. Il tapotez cu un buretel tip Beauty Blender (sau cu degetele), aplic pudra si apoi ce ma decid eu sa mai pun pe moaca in ziua aia. Uneori sunt extra si pun si iluminator pudra deasupra lui, daca vreau sa orbesc audienta. Altfel e suficient el, iar efectul e unul super finut. 



Un iluminator mega ieftin si foarte frumos e cel E.l.f. din gama lor clasica, in nuanta Sun Kissed. Mai ieftin de atat nu se poate si e tare frumos. Acesta este insa genul pe care l-as rezerva pentru pielea bronzata , e un auriu intens care pune in evidenta cel mai bine un ten mai inchis. Pe pielea foarte alba are tendinta sa arate un piculet cam galben, asa ca eu il evit in perioada asta. Imediat ce pun un pic de culoare insa, urca in topul favoritelor.Oricum blenduit nu arata nici pe departe atat de intens ca in ambalaj, asa ca nu va fie teama de el! Acum vreo cativa ani am dat gata unul in intregime, asa ca e clar cat de tare imi place. Nici nu ai banui pretul derizoriu la cat de fin este si cat de bine arata pe piele. Numai ambalajul ala de plastic nasol il cam da de gol, dar sincer, sunt mai mult decat fericita sa ignor acest detaliu.



I saved the best for last. Mary-Lou Manizer de la The Balm e viata! Il am de cativa ani si il folosesc intens, dupa cum bine se poate observa. Din punctul meu de vedere nu se poate iluminator mai matasos, mai asemanator cu o crema desi e pudra (stiu ca suna ciudat, dar credeti-ma pe cuvant), mai frumos! Nuanta de sampanie mi se pare ideala pentru oricine, intensitatea insa probabil ca nu e chiar pentru toata lumea. Pentru ca iluminatorul asta are un glow de il vezi din satelit. Ma rog, exagerez eu, poti sa aplici si un picut (dar tot se vede), numai ca eu sunt nebuna care licareste dimineata la 9, asa ca nu pot sa dau sfaturi prea eficiente in acest sens. Daca ar fi sa va recomand un singur iluminator din cele 5 discutate aici, this is it! Costa undeva in jur de 70-80 de lei, dar merita fiecare leu. Momentan il gasiti la un pret super, 55 lei, fix aici.  Eu il folosesc cu succes si ca fard de pleoape uneori si face fata cu brio si acestei incercari. 

Si acuuuum, sa va arat cum e cu poftele mele. 



Sus pe toc e setul de la Becca, care contine un mini iluminator crema si unul pudra in nuanta Opal. Becca e firma care ma obsedeaza de ceva vreme si sunt sigura ca m-as intelege tare bine cu produsele lor, numai ca pretul ma cam tine departe. La setul asta insa, raportul calitate pret mi se pare super, mai ales stiind cat poate dura o miniatura din asta. 

Apoi ar fi pe lista doua minuni de la Mac. Acum ca si-au deschis si magazin online e tot mai greu sa rezist tentatiei. 



Iluminatorul baked Soft and Gentle e peste tot de ani de zile si il vreau, il vreau pentru ca deja simt ca am ramas cel mai prost din curtea scolii. O vreme am cochetat si cu ideea lui Lightscapade, dar parca tot Soft and Gentle ma tenteaza mai tare. 


Unul din iluminatoarele Extra Dimension Skinfinish, probabil nuanta Superb (un rose gold superb - pun totally intended).
Ma rog, grav e ca imi plac toate. E greu sa fi si dusa cu capul!



Paleta de iluminatoare de la Sleek, Solstice contine trei iluminatoare tip pudra si unul crema. Nuantele mi se par "altceva" si as fi tare curioasa sa ma joc un pic cu ea. Bine, ok, un pic mai mult. 



Nu in ultimul rand inca un iluminator stick a ajuns pe lista mea, Nyx Bright Idea in nuanta Chardonnay Shimmer. Sunt convinsa ca ne-am intelege foarte bine.

luni, 6 noiembrie 2017

Balea Sleeping Masks - review

Sa tot fie o luna de cand am vazut pe pagina Dm Romania ca urmeaza sa apara masti pentru dormit de la Balea. Conceptul m-a intrigat inca de cand am auzit prima oara despre asa ceva si adevarul e ca nu m-a lasat inimioara sa dau sume mai mari pe niste produse care nu stiam daca vor putea fi cu adevarat utilizate la potential maxim. O sa intelegeti imediat de ce spun asta.


Am dat fuga in magazin unde fetele angajate mi-au spus ca nici pomeneala de asa ceva. Nu au primit, nu exista, sunt eu sigura ca exista? Da, sunt! Dar mai sunt si foarte grabita asa ca nu ma apuc sa fac politie in magazin sa vad daca intr-adevar au dreptate. Le-am crezut pe cuvant! Asta este, ce sa-i faci ghinion de nesansa! La vreo doua trei zile avand drum prin zona intru iar si iau la puricat fiecare raft, nu doar sectiunea pentru masti. Siiata-le, erau pe un display separat, la sectiunea de noutati. Insfac trei bucati care ma interesau pe mine si plec victorioasa la casa unde zic sa fac small talk: "Ce bine ca le-ati primit in sfarsit!" "Asteaaaa? Le avem de vreo saptamana si ceva!" FML! 




In fineee, lasam asta si intram in amanunte. Mastile overnight, de dormit sau cum vreti sa le mai spuneti voi vin in niste capsule adorabileeee, cu mutrisoare adormite. Folia de protectie se desface foarte greu dar asta ar trebui sa ne bucure, e semn ca sunt inchise zdravan. Cantitatea de 8 ml e generoasa si teoretic ar ajunge pentru cel putin doua folosiri. Eu cu piticii mei pe creieri nu suport sa incep o masca de genul si sa o las sa stea zile si zile pentru ca am impresia ca intra in ea toti carcalacii din aer. Pe astea de altfel scrie ca trebuiesc folosite integral dupa desigilare. Ma gandesc ca nu or spune ei degeaba. Oricum mie mi-a ajuns cantitatea aia sa pun un strat nesimtit de gros pe toata moaca, plus gat si decolteu. Puteti dormi cu mastile (doooh) iar dimineata ar trebui doar sa clatiti usor pentru ca produsul se absoarbe in piele (zic ei), ori sa le tineti pe ten mai multe minute (15-20, cat aveti vreme si chef) si sa spalati ca la orice masca normala. 

Eheeeehee dragele Mosului, aici intervine problema. Eu dorm in stilul smuls. De cand sunt pe lumea asta am ramas cu somnul agitat al unui copil mic. Ma sucesc, ma rasucesc, fac ghemotoc pilota in jurul meu, ii dau picioare in gura lui barbatu-meu. U name it, I do it! Nu sunt o lady cand dorm si nu pot sa inteleg treaba aia cu dormitul ca mortul in sicriu, cu fata in sus si mainile pe chiept din culcare pana in sculare! Asadar simteam eu in strafund de corason ca sa dorm cu o chestie pastoasa pe chipul delicat s-ar putea sa nu fie chiar foarte bine. 


Totusi am decis sa risc. Cu prima masca. Pe urma m-am lecuit complet!

Toate adorabilele incercate de mine contin acid hialuronic, sunt facute pentru toate tipurile de ten si ar trebui sa hidrateze ca la balamuc. Parfumul e undeva spre sfarsit de lista, ingredientele sunt chiar destul de ok, ma asteptam sa mearga super bine.


Condamnata numarul unu a fost cea cu alge. Barbat plecat in delegatie, decis ca acum e momentul. Numai ca fii-mea a decis sa doarma cu mine. Iar ea doarme chiar mai nasol ca mine. Nu-i nimic. Luptam si castigam. Am aplicat dracovenia. Senzatia initiala a fost una de racoare, avand in vedere ca masca are o consistenta de gel. Mirosea fresh, promitea. Numai ca...dupa circa 2 minute a inceput sa ma cam usture pe ici pe colo. Am rezistat si dupa vreo 10 minute a disparut senzatia neplacuta. M-am asezat in pat incercand pozitia mort in sicriu. Pac mana de puradel peste obraz:"bleah mami, esti lipicioasaaaaa!" #rezist Dupa ce am atipit si am ajuns cu masca pe toata fata de perna mi-am dat seama ca nu pot face asa ceva. Asadar dupa circa o ora de chin m-am dus si am clatit. Senzatia ramasa a fost placuta, se simtea ca pielea e hidratata dar sincer nu m-a dat pe spate. A durat foarte mult sa o clatesc pentru ca era chiar foarte foarte lipicioasa. Parea o masca peel-off gone wrong. 


Cea cu trandafiri era tot ca un gel, dar parca ceva mai densa. Speram sa se simta mai tare miros de trandafir, dar nup, nici pomeneala. La asta atat aplicarea cat si curatarea a mers mult mai usor. Am stat cu ea cam 30 de minute si mi s-a parut ca se absoarbe mult mai bine produs in piele. Imediat ce am indepartat-o am vazut ceva schimbari. Tenul arata mai luminos, proaspat, aratam ca si cand as fi dormit 12 ore legate si as fi baut 4 litri de apa. Nici una din treburile astea nu s-au mai petrecut de mai bine de 7 ani, deci pentru cea cu trandafiri spun un mare DA!


Ultima incercata a fost cea cu avocado care speram sa fie  cel putin la fel de buna ca cea cu trandafiri. Mirosul nu as putea sa vi-l descriu, mi s-a parut ca nu miroase a nimic. Consistenta tot ca la cea cu trandafiri, s-a aplicat ok, nu m-a usturat nici asta. Din pacate nu am simtit aceleasi rezultate, mare parte din produs a ramas la suprafata pielii chiar si dupa jumatatea de ora de tratament. Nu mi-a cauzat nici un fel de neplaceri dar nici nu am simtit ca ar ajuta cu ceva. 

Concluzia e simpla. Dintre cele trei masti as mai cumpara-o din nou doar pe cea cu extract de trandafiri, a fost singura care a functionat cu adevarat la mine. Nu stiu daca e autosugestie sau nu, pentru ca in principiu ingredientele nu sunt foarte diferite la cele trei masti. Ca un rasfat mic si nu foarte costisitor sunt ok, merg intr-o seara de rasfat la domiciliu, sunt simpatice de oferit unei prietene care are nevoie de niste "her time". Desi poate doar tenul meu a fost fitos,  nu as recomanda-o pe cea cu alge, mai ales daca va stiti cu sensibilitati.

Pretul micutelor este de 3.99 lei, le gasiti sigur in toate Dm-urile acum. Numai sa le cautati bine ca poate nu sunt pe raftul cu masti. Daca ar fi sa aleg intre acestea si cele servetel incercate anterior, cu siguranta celp servetel sunt mai bune. 

Sunt curioasa daca ati incercat deja produsul asta si ce opinie v-ati format despre el. Si ca de fiecare data astept recomandarile voastre in materie de masti bune si rezonabile ca pret (desi am ochii pusi pe unele nu atat de rezonabile ca pret).