miercuri, 6 septembrie 2017

Favoritele verii 2017

Desi mi-am pus cenusa in cap si am revenit pe blog, sa postez cu adevarat tot nu m-am mobilizat. Scuze as gasi eu multe. Vacanta de vara a copilului care a fost lunga si plina de activitati care mi-au lasat prea  putin timp si energie pentru altceva in afara de prabusiri spectaculoase cu cornul in perna. A fost cald si creierul mi s-a lichefiat aproape complet. Am stat pe acasa in ultima luna mai putin de o saptamana si jumatate in total. Am decis totusi sa dau incolo scuzele pentru ca e toamna. Si de cativa ani toamna e anotimpul cand eu ma simt in forma! Asa ca vin sa va povestesc pe scurt ce produse au fost cele mai cele vara asta. 

Despre unele din ele am in plan sa va explic diverse mai pe larg, dar daca aveti si voi ceva curiozitati, cu drag execut si raspund. 

La capitolul skincare lucrurile au stat bine. Dupa ce anul trecut in vara tenul meu a luat-o razna si nu si-a mai revenit multe multe luni, anul asta pot sa declar ca am avut minime probleme.

Gelul spumant Sensibio de la Bioderma e din punctul meu de vedere cel mai bun produs de acest tip pe care l-am folosit vreodata. Nu imi usuca deloc tenul, pielea ramane curata, daca ajunge ceva produs in zona ochilor nu plang cu lacrimi de crocodil. Bonus, e foarte spornic zic eu, iar pretul nu mi se pare mare deloc pentru ce stie sa faca. Se va reface stocul sigur sigur, nu cred ca mai pot sta fara el, desi ma tenteaza si alte geluri de curatare. 

Bioderma is the name of the game se pare, pentru ca am legat o relatie minunata cu Hydrabio  Perfecteur SPF 30, zisa si minunea hidratanta. Tenul meu gras da semne de ceva vreme ca se transforma in ten uscat. The beauty of aging. Cu trebusoara asta, pielea ramane catifelata, chiar arata mai luminoasa, iar machiajul se aplica foarte ok deasupra, chiar si daca nu folosesc un primer. SPF-ul 30 mie imi e suficient daca nu stau in soare nebun pe o perioada indelungata. 

Daca totusi am decis ca am de umblat prin arsita am decis sa apelez la Aquafluide Max cu SPF 50. Anul trecut cand aveam toate minunile pe ten, am crezut ca de vina e protectia solara pe care o foloseam, adica Aquafluide-ul. Anul asta am cumparat unul nou, pentru ca textura imi placuse tare mult. Sure enough, bietul Aquafluide nu avea nici o vina. L-am simtit lejer pe piele si banuiesc ca pielea mea a zis merci ca nu o las sa se rotiseze. 

Masca asta de la Freeman e pentru mine ceva de vis. Imi racaie tenul zdravan (stiu stiu, total nerecomandat), iar dupa ce o folosesc zici ca mi-am scos si 5 ani de pe piele, nu doar puncte negre si alte scarbosenii. Daca va plac mastile/scruburile blande, stati departe. Daca la fel ca mine aveti placeri sadice, recomand din suflet. Vine articol mai pe larg, you want?

Balsamul de buze Nuxe Reve de Miel ma intriga de ceva vreme. Dupa ce l-am cumparat m-am certat ca am amanat atat de mult achizitia lui. E fantastic de bun. FANTASTIC zic!

La capitolul bodycare, tot Bioderma mi-a furat inima, cu uleiul de dus Atoderm. O sa imi fie prieten mult timp de acum incolo!

Alexantza mi-a pregatit un colet cu surprize surprize de am ramas cu gura cascata. Stia ca vreau demult sa incerc niste Soap&Glory si a avut grija sa ma faca dependenta. Doamne cum miros produsele astea! Si cat de bine functioneaza! Dupa ce am aflat ca Miss Dior miroase aproape identic, am studiat problema si sure enough, acum vreau parfumul!

Am redescoperit Avon (dupa o pauza de mai bine de 10 ani) si am decis sa cumpar o veche favorita, careia i-au schimbat doar ambalajul. Crema cu shimmer After Sun. Daca va asteptati la o stralucire discreta, nu e pentru voi. Mie mi s-a facut dor de vremea cand umblam cu picioarele stralucind ca globul de discoteca si am decis sa imi satisfac aceasta nebunie. E la fel de sclipicioasa cum retineam (spre deliciul Katiei, care a beneficiat si ea de un val de straluci).

De cativa ani produsele de protectie solara Elmiplant ne sunt alaturi. Nici vara asta nu ne-am dezmintit si am folosit de la mic la mare lotiunile lor de plaja. Nimic de reclamat. Toate miros delicios, isi fac treaba cu brio si nu am de gand sa renunt la ele prea curand. Bonus, uleiul cu spf 10 l-am folosit pe picioare la cate o plimbare razleata. Miroase a vara, lasa pielea matasoasa si nu mi-a provocat nici un fel de neplaceri. Nu va recomand sa il folositi strict pe acesta daca stati ore in sir la soare pentru ca factorul de protectie e totusi cam micut. P.S: Lotiunea din noua gama Care Lab l-a convins chiar si pe al meu sot care fuge in general de creme de plaja ca dracul de tamaie! 

La capitolul makeup descoperirea verii au fost rujurile mate Avon. Am trait pe alta planeta, dar acum ca detin sase bucati pot afirma ca ruj asa misto la pret asa mic nu am mai gasit de multa vreme. Aici sunt nuantele varatice preferate, Ravishing Rose si Adoring Love. Detaliez curand.


Daca mi-au placut rujurile Avon, de ce sa nu imi placa si unul MAC? Russian Red il vreau de vreo cativa ani. Acum ca il am pot spune ca e the bomb! Si ca am devenit dependenta! Partea proasta e ca dupa trei rujuri MAC detinute acum vreau mai multe si buzunarul meu nu e chiar fericit.


Creioanele astea de ochi Essence , Longlasting, respectiv Extreme Lasting sunt ieftine si super misto. Nuante simpatice, rezistenta buna, textura cum imi place mie. Cumparati acum sau asteptati review-ul! Cum preferati, tot nu o sa va para rau!

Sincera sa fiu, mai aveam vreo cateva produse de makeup pe lista, dar simt ca postarea asta devine deja kilometrica si nu vreau sa va plictisesc. Aveam in plan sa va vorbesc si despre cartile preferate din vara asta, dar cred ca mai bine o aman pe termen nedefinit. 

Cert e ca au fost trei luni prielnice pentru descoperiri si redescoperiri cosmetice. La mai mare! 

Astept cu drag sa imi spuneti in comentarii ce produse super eficiente si minunate ati mai descoperit voi. Poate imi dati idei!

sâmbătă, 22 iulie 2017

8 luni

Atat a trecut de cand am inchis socotelile cu blogul. De cand am decis ca nu mai vreau sa fac treaba asta, ca am nevoie de un refocus si de timp pentru a decide ce vreau mai exact. 8 luni de cand am spus ca e finalul. 

Azi dimineata am deschis ochii, am analizat bine posibilitatile si cu cafeaua in mana m-am indreptat spre birou. Stiam ca mi-e dor de locul asta, dar mi-era frica sa pun cuvintele aici. Mi-era dor de voi! 

Ce s-a intamplat in perioada asta? Multe si marunte care m-au facut sa vad lucrurile diferit, sa ma simt eu mai mult ca inainte. Schimbarea de prefix de anul asta m-a facut excesiv de contemplativa (happens to the best of people) si m-a fortat sa imi depasesc niste limite si frici, sa fac lucruri pe care mi-am dorit de ani de zile sa le fac, dar niciodata nu am indraznit. Am bifat rapid tatuajul pe care il visam de vreo 13-15 ani, am luptat in cel mai infiorator mod (pentru mine) cu anxietatea pe care o simteam la inaltime (si mi-a placut maxim!), am bifat multe carti citite, multe ganduri si niste planuri care ma sperie suficient de tare incat sa stiu ca trebuie sa le pun in aplicare.



Am inteles ca am ajuns intr-un punct in care trebuie sa fac ce imi place zi de zi, sa o fac din suflet si sa imi dau timp. Desi suna foarte "instagramabil" am inceput sa ma iubesc mai mult decat am facut-o 
vreodata, dar inca mai lucrez la asta.  

M-am ciondanit cam prea mult cu fii-mea care implineste 7 ani curand (da...stiu...), dar are dese momente cand se comporta de parca ar trece printr-o criza preadolescentina. Sa ma aiba cel de Sus in paza!Minunata mica diva, dar cu o personalitate mai puternica decat a fost a mea vreodata! Cred ca o sa faca chestii mari in viata asta! Am fost aici cu ea si al meu sot, mai prezenta, mai sigura ca asa nasoala si imperfecta cum sunt, ei ma iubesc si altceva nu imi mai trebuie.

Unde vreau sa ajung cu marturisirile astea un pic cam prea personale? La declaratia ca m-am intors! Ca am descoperit produse misto si chiar daca mi-am zapacit toate prietenele de cap cu ele, tot nu mi se parea suficient.Aveam nevoie sa le impartasesc cu "toata lumea". Ca am devenit mai pasionata de skincare decat am fost vreodata in viata (varsta o fi de vina), ca incet dar sigur freelancingul in makeup devine "o chestie" si sunt fericita! Mi-am redescoperit scanteia si nebunia, pasiunea pentru pictat oameni si experimentat pe mine. Si zau daca nu ma simt bine spunandu-va toate astea! 

Asadar, ca sa scurtam treaba asta: Bine v-am regasit! Nu stiu inca precis la ce sa va asteptati de la mine. O sa fiu aici si o sa va povestesc lucruri in speranta ca inca mai vreti sa ma cititi. 

Va doresc un weekend frumos! Profitati de soare, de caldura, enjoy life!

marți, 22 noiembrie 2016

Time to say goodbye

In ultimele luni postarile mele au fost sporadice. De 6 ani, de cand am inceput sa scriu pe blogul asta, cred ca 2016 a fost anul cu cele mai putine postari. Lucrul asta nu ar avea neaparat relevanta dar eu am simtit nevoia sa iau tot mai multe pauze, m-am intors tot mai greu la taste si am inceput sa simt fiecare articol ca o sarcina apasatoare. Din ceva distractiv, blogul devenise pentru mine mai mult un "trebuie". Am ales dupa fiecare pauza sa revin dar trageam tot mai tare de mine pentru fiecare postare. Inca mi se invart in minte idei de articole, dar nu gasesc timp, ma enervez, nu mai vreau sa pun presiune pe mine si asa ca decizia s-a impus, de data asta nu mai pot sa neg adevarul.

E timpul sa pun punct acestui proiect. E timpul sa imi iau la revedere de la voi, cititoarele blogului astuia. Va multumesc ca mi-ati lecturat randurile, ma bucur ca am avut parte de coltisorul asta atata amar de vreme. Scrisul e ceva ce imi place la nebunie, cosmeticele sunt in continuare un subiect de interes pentru mine (chiar daca nu la fel de tare ca acum cativa ani), asa ca nu exclud ca la un moment dat sa revin in blogosfera. Cert este ca nu aici. 

Ne vom gasi cu siguranta prin sectiunile de comentarii ale colegelor mele de breasla pe care o sa le urmaresc in continuare cu drag. Aleg sa nu inchid accesul publicului pe blog pentru ca poate pe aici veti mai gasi ceva informatii de interes. 
 
Inca o data, multumesc pentru multele zile petrecute alaturi de mine! Va doresc un sfarsit de an minunat alaturi de cei dragi si mult noroc in toate!

Deena is out!

joi, 20 octombrie 2016

Un apartament la Paris - recenzie de carte

In 2010 somnul de frumoasa adormita al unui apartament de poveste a fost intrerupt. Dupa 70 de ani, in Paris s-a deschis un taram de-a dreptul magic, o locuinta privata care ramasese inchisa, pazindu-si cu inversunare secretele. Apartamentul lui Marthe de Florian a aprins imaginatia tuturor pasionatilor de istorie si arta. O adevarata pestera a comorilor, apartamentul rivaliza cu siguranta cu orice muzeu avand in vedere piesele de mobilier si arta care se gaseau in interioarele sale.

Adevarul si numai adevarul. Sincer, cu asa un subiect nici nu e greu sa brodezi un roman. Uneori povestea adevarata e suficient de puternica incat doar cu cateva detalii sa poti avea o capodopera.
Cert este ca din clipa cand am aflat de cartea lui Michelle Gable, Un apartament la Paris, am vrut sa o citesc. Iubesc Parisul, iubesc istoria, as dormi in galerii de arta si as trai printre vechituri cu draga inima. Asadar am dat rapid o comanda pe libraria online frecventata cel mai des si am inceput sa devorez povestea lui Marthe de Florian imediat ce am primit coletul.


April Vogt este experta in mobila europeana a casei de licitaii Sotheby's care trebuie sa evalueze comorile din apartamentul trezit la viata a lui Marthe, o demimondena celebra a Parisului de la sfarsitul veacului al XIX-lea. Ceea ce April nu banuieste insa e faptul ca va da peste niste jurnale absolut incredibile care ii vor permite accesul la niste secrete care vor face intreaga ei existenta sa se invarta in jurul destinului lui Marthe.


Descoperirea unui tablou de celebrul Giovanni Boldini, necunoscut pana atunci publicului, este suficienta ca sa o vrajeasca ireemediabil. Pictura care o infatiseaza chiar pe Marthe a starnit cu adevarat un val de uimire in 2010 si a fost vanduta la un pret exorbitant de 2,1 milioane de euro. 


Michelle Gable pluseaza cu o complicata descendenta pe care Marthe nu o dezvaluise niciodata. Isi imagineaza toate acele legaturi fascinante pe care tanara demimondena le avusese cu oameni de geniu, care au marcat la Belle Epoque prin operele lor. Parisul fascinant al acestei perioade ni se dezvaluie in tuse la fel de precise ca cele ale portretistului favorit al momentului.


Cartea penduleaza intre prezent si trecut, punand in evidenta si problemele pe care April Vogt le intampina in casnicie. Ei bine, va marturisesc ca pe mine partea asta nu m-a prins deloc. Mi s-a parut ca povestea ei scartaie, ca personajul e neverosimil, nevrotic, instabil si usor de demontat. Singurele momente cand April parea simpatica erau cele in care obsesia ei pentru Marthe iesea la suprafata. Posibil sa nu am o opinie populara, dar recenziile sunt subiective, asa ca banuiesc ca ma veti ierta pentru indrazneala.


Dupa cum spuneam si la inceput, cu asa un subiect e greu sa nu iasa ceva frumos. Si asa si este. Adevarul e insa ca se putea mai bine de atat. Cu siguranta insa acest roman nu e de ocolit cand popositi in sectiunea de beletristica de pe Libris. E genul de lectura care va va deschide apetitul pentru mai mult frumos in viata voastra, pentru mai multa cultura si pentru mai multe momente in care sa reflectati la tot ce inseamna trecutul unui om. Eu am zabovit ceva ore admirand online operele lui Boldini despre care nu stiam mare lucru pana in acest moment si m-am indragostit iremediabil de tablourile sale. Chiar daca acesta ar fi fost singurul beneficiu al lecturii si tot e mare lucru, nu?

Sursa fotografiilor cu apartamentul lui Marthe de Florian o puteti gasi aici.

marți, 18 octombrie 2016

Project Pan Update 1

Promiteam ca o sa fac update in fiecare luna dar deja sunt in urma. Tipic mie! In orice caz, ma apuc sa dau cu subsemnatul si sa raportez progresel inregistrate in prima luna si jumatate de project pan.
Sincera sa fiu sunt destul de mandra de mine, m-am tinut cu spor de treaba, imi vine sa ma pup singura ce fata cumintica sunt!

Before
After

La paleta Oh So Special planul este sa mai ating metalul la doua farduri. Ei bine, unul s-a executat, iar al doilea e pe aproape de tot. In afara de asta am muncit si restul nuantelor, asa ca nu mi se va strange inima cand o sa renunt la paleta in decembrie. Nuanta de maro pe care am reusit sa o pan-uiesc luna asta, Boxed, mi-e perfecta in sprancene, dar am decis sa o folosesc mai des si pentru a da dimensiune pliului pleoapei si coltului exterior. Si uite asa s-a produs minunea! Stiu precis ca cel de-al doilea fard care o sa fie obiectiv atins e a doua nuanta de pe randul de jos, Gateau, rozul acela cu irizatrii aurii. Imi place mult si il folosesc frecvent pe toata pleoapa.

Pudra Catrice pare ca nu are sfarsit. Nu am folosit alta pudra in perioada asta si totusi nu vad nici o diferenta. I kinda hate it more now! Dar nu renunt. Cert e ca la primul semn de metal o sa zboare cat de departe vad cu ochii.

Pentru produsele de buze va arat masuratorile facute la inceput si in prezent. Scuzati foaia de hartie manjita pe alocuri, dar entuziasmul e mare. Eu zic ca stau tare bine. Rujul Nyx nu vad sanse sa il termin, desi progresul facut e semnificativ, dar creionul rosu si balsamul Apivita sunt pe drumul cel bun.


Creionul de ochi il folosesc zilnic dar nu necesita ascutiri chiar atat de frecvente. Am progresat un picut, dar nu suficient incat sa lesin de entuziasm. Poate trebuie sa revin la machiajul rock din liceu ca sa reusesc sa il dau gata intr-o luna. Cam asa prestam atunci, un creion negru pe luna!

Am incercat sa folosesc Colorstay cat de des am putut si se vede. Cred ca mai am in sticla putin peste o treime (nu l-am marcat eu chiar corect, dar aia e) si ar trebui sa fiu ok cu terminatul lui pana la termenul stabilit. Fondul asta de ten ramane minunat pentru mine si probabil ca o sa il am mereu prin preajma, indiferent de circumstante.

 LA High Beam va spun sincer ca nu ma asteptam sa vad astfel de progrese desi l-am folosit zilnic. Puteti vedea si voi unde e semnul. Impresionant as spune! Imi place iluminatorul asta dar nu suficient de tare incat sa imi doresc un full size. Si recunosc ca ma ia un pic cu tremurat cand ma gandesc cate iluminatoare mai am (v-ar interesa sa vedeti un articol cu "colectia"?). Realitatea e  micutul sanse de disparitie.

Parfumul Azzaro Visit am ajuns sa il detest. Serios! In general am o politica stricta de a nu cumpara parfumuri la gramaj mare daca nu sunt sigura ca le ador! La acesta am facut o exceptie pentru ca exista doar sticla de 80 de ml. Ei bine, I am sick of it! Nu mi se mai pare nimic deosebit la el si de abia astept sa il termin. Dupa cum vedeti treaba merge binisor si nici macar nu am facut baie in el sau ceva de genul asta. Pur si simplu il folosesc zilnic rugandu-ma in fiecare dimineata sa moara mai repede! Posibil sa devina tricky pentru ca sticla e mai lata jos si nu o sa mai vad atat de mult progres de la o saptamana la alta.

La oja treaba sta binisor as spune eu, avand in vedere ca am prestat vreo doua pedichiuri si doua manichiuri cu ea. Daca insistam un pic si nu imi era lene sa imi picteze ghearele, sigur aveam motive mai mari de lauda! Promit sa ma straduiesc ceva mai mult!

Cam asa se prezinta situatia. Mai avem doua luni si ceva pana la sfarsitul anului asa ca as spune ca inca stau bine. Sufar un pic ca n-am terminat inca nici un produs, dar la urmatorul update sunt sigura ca se va intampla si asta!

Voi cu ce va mai laudati in materie de "produse imposibil de consumat"? Vreun proiectel de cumpatare in desfasurare si la voi? Sau sunt singura careia ii place sa se autoflageleze?

vineri, 14 octombrie 2016

Produse consumate in septembrie

Sa spunem ca sfarsitul lui septembrie si inceputul lui noiembrie au insemnat iar "numai mama sa nu ajungi"! O data cu scoala, fii-mea a cules imediat dupa ziua ei o enteroviroza a iadului, pe care a impartit-o darnica si cu noi. Daca eu si tata-su ne-am mai tarat cat de cat pe picioare, pentru ea micuta, a fost urat rau de tot. Si dupa enterovireoza ce merge bine la toata familia? Pai nimic altceva decat o raceala din aia adevarata! Iubesc toamna, dar sezonul de monstrozauri nu il iubesc deloc! Prin urmare mami e iar zombi, incearca sa functioneze fara prea multa cafea si blogul ei saracul iar ajunge in paragina. 
Am descoperit surprinsa ca mi s-au dus naibii setarile pe aici, nu mai am blogurile preferate aici, nu imi mai merge cam nimic in bara de meniu, tot frumos ca o campie de floricele. Sper sa remediez problema, cu toate cele 5 maini stangi pe care le posed eu cand vine vorba de tehnica.
Lasand vorbaria, printre momente pline de emotii am reusit sa dau gata ceva produse si am venit sa vi le prezint azi.


Gelul de dus Balea cu vata de zahar miroase a toate parfumurile dulci si cofetaroase. Daca iubiti La vie est Belle, va trebuie gelul asta de dus. Dana, I am looking at you! Mai am cam un sfert din cea de-a doua sticla si m-am batut cu fii-mea pe el. Acum voi fi sincera, pe vremea asta, pielea mea super plangacioasa cere hidratare zdravana si gelurile Balea nu o prea ofera. Mirosul este insa atat de placut incat nu ma deranjeaza sa insist apoi ceva mai mult pentru indepartarea efectului reptilian.
Schauma Mirros Gloss sampon pentru stralucire, care nu stiu zau cum a ajuns in cosul meu de cumparaturi. Traiesc cu impresia ca l-am vazut laudat pe undeva si a trebuit neaparat sa incerc si eu. Nu mi-a placut! Pe langa faptul ca scalpul meu nu s-a inteles cam deloc cu el, aveam impresia ca imi turteste parul si il "ajuta" sa se ingrase mult mai repede. Ceea ce la mine e cel putin ciudat pentru ca parul imi sta umflat mereu iar de spalat ma pot spala si o data la 5 zile (n-am zis ca asta si fac, dar as putea).
Micelara Garnier nu are nevoie de nici o prezentare. O data la 3-4 luni mai dau gata o butelcuta. E minunata, o iubesc si o ador. Am vrut tare mult sa o iau pe cea bifazica, mai nou aparuta, dar cand am mers eu la cumparaturi nu am dat de ea la raft. Asadar am tot una roz, proaspat inceputa. 
Demachiant bifazic Garnier nu incercasem pana acum, dar pentru ca fetele il tot laudau, am zis ca e momentul. Rapunsul meu pentru acest demachiant e DAAAA! Nu e chiar la fel de misto ca cel Nivea, dar e foaaarte aproape. Asa ca am mai cumparat o sticluta. Cel de la Balea pe care il recumparam constant acum ceva vreme e cam apa de ploaie pe langa el. Just so you know!
Difference Selection by S.Oliver e primul parfum barbatesc la care gusturile mele si ale lui Mr. au coincis. Adica l-am considerat perfect plat! L-a primit cado' nu mai retin cand si de la cine, a fost ok-ish de folosit asa toata ziua cand nu vrei sa muti nasuri dar nici sa atragi vreo atentie. Works for me!:)) E genul ala de parfum clasic, cu o tenta de aftershave, nu prea fresh dar nici prea greu, nu prea masculin dar nici...ati prins voi ideea! Cert e ca l-am stricat pe om cumparandu-i parfumuri faine, asa ca acum trebuie sa ii rabd aerele de diva! Eu l-am invatat cu narav. Si sunt mandra de asta!

Vopsea Syoss Saten Ciocolatiu din care am folosit de fapt doua cutii, dar am zis ca e suficient sa pescuiesc una din cosul de gunoi....La inceputul lunii am trecut iar de la "pe umeri pletele-mi curg rau" la ceva mai usor de manevrat. Sau cel putin asa speram. Posed un bob asimetric care daca e aranjat arata super misto. Numai ca eu cu aranjatul parului stau cam prost, therefore arat ca o ciumafaie, dar aia e altceva. Si daca tot m-am tuns, dupa doi ani de zile am zis ca e momentul pentru niste vopsea. Asta era nuanta pe care o foloseam mereu, imi place vopseaua Syoss, dar parca acum nu ma mai incanta cum arata. As fi vrut ceva cu tonuri mai bogate, ceva mai intorcator de priviri si mai "ti-ai facut ceva la par". Voi analiza situatia pentru data viitoare.
Ulei de cocos Solaris, need I say more? Inca un borcan. Pentru ca avem probleme la cap fara uleiul Solaris. 
Nu prea arat eu de obicei produse de-ale lui Mr, dar acum s-a nimerit sa ni se termine deodorantele deodata si m-am gandit sa va spun. Jur pe roll on-urile Adidas de ceva ani si chiar daca din cand in cand le mai tradez, ma intorc mereeu spasita la ele. Acum l-am adus si pe al meu in club, dupa ce ani de zile a folosit numai Nivea, care momentan nu se mai ridica la vechile standarde. Foarte eficiente si frumos mirositoare!

Si ca final apoteotic, doua produse de makeup. Yey meeee!


Gloss Benefit Hoola care a fost intr-un project pan la un moment dat. Eu nu sunt fan glossuri. Deloc. Dar am zis ca daca tot il am, hai sa il folosim. L-am tinut in geanta si cand uitam sa plec cu ruj dupa mine il aplicam pe 'mnealui. Nu m-a impresionat in nici un mod. Un gloss banal, fara proprietati deosebite. Poate el sa fie Benefit, I don't give a damn! Mai am de vreo cateva aplicari, dar nu am de gand sa mai pastrez tubuletul inca o luna.
Max Factor Mastertouch All Day Concealer a fost un produs ok. Nu m-a convins pe deplin incat sa il vreau din nou, dar sincer fata de alte dude incercate la viata mea, asta chiar e bunicel. Sistemul de dozare mi-a placut, nu stiu de ce chestiutele astea twist up ma incanta, dar aia e. Am apreciat ca pot vedea exact cat produs mai am si desi m-am asteptat sa il termin foarte repede, l-am avut undeva in jur de 3-4 luni, cu precizarea ca nu am folosit in fiecare zi concealer. Acoperirea e destul de mica, merge pe zona de sub ochi, dar imperfectiuni nu reuseste sa camufleze clar. Nu mi s-a strans prin riduri, s-a mentinut decent pe parcursul zilei si pot spune ca avea un usor efect de iluminare. Problema principala e ca eu am momentan niste cearcane gen "groapa Marianelor" si va trebui sa ma reorientez spre ceva care sa le piteasca asa cum trebuie! Inca dezbat ce sa cumpar asa ca daca ma vedeti pe strada zilele astea, run the other way ca e posibil sa va speriati de mine!

Si-am incalecat pe-o sa si am scris romanul asa! 

P.S: I really missed this stuff!

marți, 20 septembrie 2016

Castelul de sticla - recenzie de carte

Daca ati stii voi de cand asteapta cartea asta sa povestesc despre ea pe blog. Am asezat-o pe birou si de cate ori m-am asezat la calculator am vazut-o. Numai ca timp de scris n-a fost caci in casa la noi s-au petrecut evenimente marete, numite inceputdescoala care s-au lasat cu perturbari de program si incercari disperate de a stabili o noua rutina. Sper ca suntem pe calea cea buna si o sa apuc sa mai livrez cate un articol pe aici. Sa revin insa la recenzia de azi.

In sectiunea beletristica de pe Libris ma pot pierde usor de tot cu orele. Si pot face liste peste liste iar daca ratiunea n-ar fi mai puternica decat dorinta as ajunge cu siguranta sa ma dea cartile afara din casa. Si asa nu mai am chiar mult pana la momentul ala! Goodreads mi-a spus ca mi-ar fi pe plac cartea asta Castelul de sticla. I-am citit descrierea si am decis ca mai mult ca sigur o sa fie o lectura fascinanta. Si nu am gresit deloc!


Castelul de sticla e biografia autoarei, Jeanette Walls, hotarata sa exorcizeze demonii trecutului sau vorbind despre ei in loc sa ii mai ascunda. Povestea familiei sale e una care nu are cum sa te lase indiferent. Jeanette provine dintr-o familie cel putin nonconformista, cu o mama artista care are tulburari de personalitate accentuate si un tata visator si alcoolic. Cei doi hotarasc sa isi creasca urmasii fara reguli, dar ceea ce vor reusi de fapt va fi sa ii dezechilibreze si marcheze puternic. Mutarile dese, foamea si frigul indurate in cele mai improprii conditii, lupta pentru supravietuire acolo unde ar fi trebuit sa existe de fapt comfortul unui camin, toate acestea pot darama un om care se formeaza. 

Surprinzator insa este felul in care copiii reusesc sa ramana uniti, sa se ajute unii pe ceilalti si sa fie ei mai maturi decat parintii lor. E induiosator faptul ca autoarea nu ii acopera de vina si incearca chiar si in cele mai dure momente sa le gaseasca scuze. Ajunsa la maturitate, cu o familie fericita ea nu doar ca si-a iertat parintii pentru greselile facute, dar ii iubeste si incearca sa ii inteleaga. 

Marturisesc ca au fost pagini care m-au zguduit pur si simplu pentru ca mi-e greu sa imi imaginez viata in astfel de conditii, pentru ca mai presus de orice eu vad siguranta copilului meu. Admit insa ca nu suntem toti plamaditi din acelasi aluat si ca uneori ceea ce noua ni se poate parea demn de dispret e pentru altii un stil de viata perfect rezonabil.

Imi plac biografiile oamenilor care au reusit impotriva tuturor piedicilor. Pentru ca e greu sa iesi om drept dintr-un mediu stramb si sunt putini cei carora le iese treaba asta. Jeanette Walls a reusit sa ma cucereasca tocmai de aceea, pentru ca nu e o invinsa a sortii, pentru ca nu isi plange de mila si pentru ca a reusit sa ma faca partasa a copilariei sale atipice explicandu-mi pe parcurs cat de diferita poate fi fericirea pentru fiecare dintre noi.

Va recomand cu draga inima cartea asta, o sa va dea mult de gandit!